My blog has moved!

You should be automatically redirected in 3 seconds. If not, visit
http://raluxa.com
and update your bookmarks.

Am ramas fara "va urma"

Thursday, January 31, 2008

De fiecare data cand ma incapatanez sa-mi fie dor de tine ma infurii. Pe tine, pe mine, pe ce a incaput intre noi. Nu e corect sa te vreau inapoi, inima de piatra.
Daca m-as ghida dupa toate legile moralei, ai fi de mult inculpat si condamnat la ignorare pe viata.
Uneori ma amuz cand aud in jurul meu sustinuta cu vehementa ideea de “a iubi neconditionat”. Multi, sau mai degraba multe, si-o agata la rever ca pe o insigna – da bine, zice ceva, acolo. Ce-o zice. Nu se stie prea exact. Rad: “Fraierilor nu stiti la ce va inhamati. Am fost acolo, nu e deloc placut. Credeti-ma pe cuvant si conditionati-va iubirile ca sa va fie bine”.
Daca m-as fi ghidat dupa legile moralei n-ai mai fi existat de mult in viata mea, dar am ales dragostea nebuna, fara ganduri, fara ingrjijorari, am plonjat in fiinta ta si m-am infruptat cu sete, cu disperare, cu gandul ca fiecare data cand te vad poate fi ultima, am trait cu indarjire si cu nesabuinta fiecare secunda, mi-am hranit cu nerusinare ochii cu imaginea ta holbandu-ma ca idioata la tine in timp ce intrebai “What?” nestiind de ce lungesc o privire, m-am lipit de tine pana am simtit transpiratia facandu-si loc intre noi, te-am mirosit ingropandu-mi fata in pieptul tau sau doar trecand pe langa tine prin casa, ti-am ascultat fiecare vorbulita cu atentie incercand sa vad ce e in spatele ei…
Toate simturile mele erau incordate la maxim in prezenta ta incercand sa ia cat mai mult din tine, sa-si faca provizii pentru cand nu te mai vedeam.
Inutil, mi se facea dor de tine in secunda in care plecai de langa mine.
Daca m-as fi ghidat dupa legile moralei si preceptele bunului simt intr-o relatie, asa cum le sabloneaza societatea in ziua de azi, trebuia sa iau atitudine, sa te parasesc, sa ma scandalizez pe absentele tale, infidelitatile tale, violenta, nepasarea, egoismul, lipsa de implicare, minciuna, dupa care sa ma autoconving ca am facut ce trebuia, ca mi-e mai bine fara tine, ca va aparea unul mai bun care sa ma faca sa te uit.
N-am putut.
Niciodata nu mi-a fost bine fara tine dupa ce te-am cunoscut.
Unii ar zice ca e doar adrenalina.
Eu stiu ca a fost dragoste.
A fost.
Stiu, timpul vindeca toate ranile.
Cat timp?
Tin minte ca odata cu tine, pe usa intra soarele in casa mea, chiar si la 3 noaptea. Iar diminetile cu tine erau mereu insorite, linistite si calde. Nu, nu glumesc – nici nu e o metafora banala. CHIAR ASA ERA. Nu am trait multe dimineti innorate cu tine. Ciudat, nu?
Ma trezeam pe bratul tau neintelegand cat de repede a venit dimineata si imi lasam sufletul pe perna ta in timp ce trupul meu se ducea sa faca cafeaua bombanind gelos ca a trebuit sa se ridice.
(Nu-mi auzi urletul?... Chiar nu se aude?)
Mi-e dor, dor, dor… si frige sub mine scaunul de calculator pe care stateai tu si uneori ma cataram in bratele tale ca o maimutica si te tineam de gat in timp ce tu ma cuprindeai cu o mana si tastai, amarat, chinuit, cu cealalta.
Nimeni n-a fost stapan pe trupul si sufletul meu asa cum le-ai stapanit tu – si ce dulce sclavie a fost… Acum sunt libera (oare?) cu pretul lui va urma…si mi-e frica sa pun the end.
Te iubesc Pitik.

Read more...

Pe repeat...

Wednesday, January 30, 2008

De cate zile ascult melodia asta intruna?

Read more...

Zambesc amar, stiu ca ce a trecut a trecut si mai stiu ca timpul meu a trecut

Tuesday, January 29, 2008



Uneori apa cu care te speli pe fata dimineata e ca o palma .. doare…as prefera sa simt acum o mie de palme pe fata decat durerea asta mica din inima...
Probabil primele post-uri se vor hrani din functia copy / paste pentru ca sunt secatuita de vorbe - dar as putea sa umplu un blog intreg din mesajele pe care ti le-am dat...

Uite unul:

I'm not giving you up just yet, so don't abandon me... cause I'll be crawling through each day lacking meaning and substance, confused and unable to give a smile...I have become that already in your absence and my only heart throbs occur when I embrace the thought of your return.

I miss you, I miss feeling you inside of me, taking me places I'd gladly return over and over again. You are like nobody before and I can't distinguish anything after you.

I'm waiting for you, each corner of my house, my bed, my being is welcoming you as their master...oh yes, love will do that to a person and my ego is just now discovering how to kneel down...

I'll be waiting for you... it's the only meaning I'm able to find for myself right now.

Te iubesc Pitik.

Read more...

A Beginning on the Verge of the Implacable End

Hello everyone... goodbye Eduard.

From my heart to your ironic eyes, my very first blog is about you and what used to be US.

The remainder of US is me bleeding and remembering how smiling used to feel.

The damage has been done and I'm struggling to breathe and to continue being me in the eyes of others when to myself, I am now nothing.

I miss you more than I could ever utter in words, for there is no language in this world to translate my pain into.

But I'll be trying.

Te iubesc Pitik.

Read more...