My blog has moved!

You should be automatically redirected in 3 seconds. If not, visit
http://raluxa.com
and update your bookmarks.

Doing nothing on a Sunday

Sunday, February 22, 2009

Am deschis fereastra asta de new post fara sa ma gandesc exact la ce-o sa scriu si am aceeasi senzatie ca atunci cand trebuie sa-i scrii un email unui prieten - ca trebuie - si nu esti capabil sa distilezi, din ce ti se intampla sau ce simti, nimic coerent, nimic narativ, nimic demn de impartasit.

Ca de obicei, duminica sunt acasa si ma invart in micul meu spatiu de beton cubic fara vreo activitate care sa aduca plus de valoare acestei zile. Evident, pentru aceasta stare nonsensuala, caut un vinovat sau mai multi. Pe repeat este melodia asta:




Tot ca de obicei, caut dragostea in fiecare coltisor din casa si in inima mea. Nu e. Probabil a plecat in vacanta, sau s-a dus in vizita pe la prieteni. O sa revina curand, sper - e cam capricioasa ce-i drept..dar nu intotdeauna ma dezamageste...

Activitati de duminica:

  • Valentin te-a confirmat ca prieten pe Facebook. Aha. Coleg de liceu si unul din cei mai culti si destepti oameni pe care mi-a fost dat sa ii cunosc. Intru pe profilul lui - a fost in toata lumea si a postat online albumele foto care sa o dovedeasca. Din fotografiile facute in locuri exotice ca Uganda, Kenya sau Georgia ii zambeste propriului sau sentiment, intrupat intr-o femeie pe care nu o cunosc, nu am vazut-o, pentru ca nu o arata lumii. Bravo lui, om de valoare si de caracter. Adica, are sute de poze pe Facebook. Still, no disclosure.
  • E ziua surorii mele. Asta se traduce, atunci cand esti la sute de kilometri de aniversarea respectiva, printr-un telefon dat la prima ora. Care la mine a fost in jur de 13:00 dar de la ora 9:00 am tot visat ca o sun. Intr-un final, agasata de atata vis, m-am hotarat sa ma trezesc si sa o sun cu adevarat. La multi ani, Corina!
  • Aflu zilele trecute ca prietena mea din facultate s-a maritat. In Seattle, USA. Acolo isi va petrece, probabil, restul vietii. Are ca pasiune fotografia si a postat pe Facebook un album cu poze ale pisicilor domniei sale. Stiu, nu e propriu-zis activitate de duminica, dar mi-am adus aminte de ea azi. Vedeti voi, si Valentin are, in colectia de poze online, un album cu pisici.

Sincera sa fiu, activitatea principala e sa uit. Sa-l uit pe Eduard suficient incat sa pot scrie un ultim post dedicat lui, prin care sa inchid labelul asta. As evada din propria mea piele si minte o perioada; ca o lasa m-as intoarce cand sunt complet vindecata; as reintra in propriul meu trup in luna iunie (iupii, scap de Postul Pastelui, 6 saptamani de privatiune, dar cam singura privatiune la care supun in timpul anului) exact pe autostrada noaptea, cu mine la volan, in drum spre mare; poate in timpul asta Raluca pe care as parasi-o ar cunoaste un print si as putea sa ma gasesc deja indragostita de altcineva; si din nou zambitoare.

Complicat rationament dar merita toti banii nevinovata mea fantezie de duminica....


Later edit:
Fie, am dat si de o poza cu jumatatea lui Valentin; la descriere a scris simplu: The Lady. Still dignifying - simply elegant.

Read more...

Urban sunset

Friday, February 20, 2009

Read more...

I will love again

Thursday, February 19, 2009

Am descoperit gandurile astea in vechiul meu calculator. Nu sunt pentru inima inghetata care mi-a ocupat trei sferturi de blog, sunt scrise cu mult inainte sa-l cunosc, unui alt baiat, unei alte povesti. Si am zambit recitindu-le. Si ii zambesc si lui acum, iubitului meu dizolvat in trecut. Din ce-a fost, n-a ramas nici o rana... raman doar cuvintele astea, marturie ca iubirea se poate doza frumos si inegal in mai multe povesti. Si pe masura ce inchid un capitol din viata mea, altele imi promit sa se scrie, singure sau cu ajutorul meu. Iar eu promit sa mai iubesc si alta data, caci iubesc frumos si scriu frumos.


“Iubesc o viata pe care n-am cunoscut-o niciodata. Visez un chip nemangaiat, un zambet nesarutat, un par prin care nu mi-am trecut niciodata degetele, un trup pe care nu l-am imbratisat niciodata asa cum te-as fi imbratisat daca ai fi stat in fata mea, tare, tare, pana unul dintre noi ar fi ramas fara suflare sau pana ai fi protestat: “hei, sunt aici …” si cu un suras te-ar fi desprins din bratele mele, si eu as fi vrut sa te caut din nou, si doar gandul ca esti intr-adevar cu mine m-ar fi stapanit…”

“Spune-mi, de cate ori ai privit noaptea cerul senin si instelat, gandindu-te la mine, si gandind mai apoi ca poate eu privesc acelasi cer, in acelasi timp….Oare gandurile noastre s-au intalnit vreodata acolo sus?”

“Mi-a fost atata dor de tine, dor de nestiut, dor de ceea ce ar fi putut sa fie, daca… Acest DACA e poarta vesnic ferecata dincolo de care te pot ghici si simti. Esti acolo, pe partea cealalta, in propria ta viata, iti aud uneori pasii nelinistiti, plecarile si revenirile in fata portii. Te desprinzi din visul nostru pentru a reveni dezarmat, izgonit din realitate, iar eu imi ascund fruntea in palme de fiecare data cand te primesc inapoi, cand iti simt prezenta dincolo de lacatul ruginit ce a incuiat poarta o singura data, pentru a nu o mai deschide in veci.”

“Cum sa te uit cand nu te-am aflat niciodata? Cum sa te pierd cand nu te-am avut? Te-am iubit pe cand nu stiam de tine, cum as putea acum sa te las sa pleci?”

“Ti-am scris in vis mii de scrisori, si de fiecare data in visul urmator vedeam cum le citesti, cum zambesti, cum devii apoi serios, vedeam o lacrima pe obrazul tau, o urmaream cu privirea in timp ce aluneca…voiam sa o culeg ca pe o floare de primavara, dar nu te puteam atinge. De fiecare data cand intind mana catre tine, gasesc doar vazduhul in care se contureaza imaginea ta, plina de lumina. Si stiu ca pe alt meridian, cineva imi sopteste numele, transformandu-l in acelasi vazduh pe care eu incerc sa-l ating, mereu in cautarea ta.”

“Atat de fragile sunt lucrurile care ne unesc, incat am o incredere netarmurita ca ele nu ne vor separa niciodata. Fragila dragostea, fragila visarea. Dar fara ele, cat de firavi am fi noi doi?....”


Read more...

WTF??



Whaaaat the fuuuuuck is thiiiiiis???
Helooooooo!!! Cineva acolo sus sa faca bine se uite la calendar!!! Mda, stiu ca e februarie dar...wtf?? E DEJA februarie!! Gata cu ninsoarea si gheata, gata cu derapajul, cu maturat zapada de pe strazi, de pe masini! Gata cu mersul prin oras cu 39 la ora!!
Sunt o fiinta a soarelui si a luminii si a caldurii asa ca gata cu iarna asta odioasa ca m-am saturat de hibernare emotionala!

Read more...

LOL

Monday, February 16, 2009



De la baiatul asta talentat

Read more...

Andrey, you touched my heart with a song

Here it is:



Andrey Danilko (Verka Serduchka)- After you

Superb. Ti l-as fi dedicat in intregime. Dar nu.

Not anymore.

Read more...

Evadata, m-am intors

Sunday, February 15, 2009

O evadare micuta-micuta, nu chiar in natura ci in orasul de bastina, dar cu o masina suficient de puternica incat sa-mi provoace senzatii tari:






Si da, printesa urbana si-a condus singura caleasca cu 140 de caluti inspumati, da, cu viteza aia de 200 la ora, fara print, fara macar un vizitiu...a fost la o nunta frumoasa, bogata, care n-a durat 7 zile si 7 nopti pentru ca nuntasii au servicii la care trebuie sa ajunga, si au si ficat care nu mai suporta chiar asa orice...


Ma surprinde cum toate nuntile pot sa semene intre ele si totodata sa fie unice :) e un sablon linistitor in ceea ce le priveste, e relaxant sa stii ca dupa peste va urma intotdeauna friptura, ca poti rascumpara oricand mireasa cu un bax de whiskey (apropo, ciudata unitate de masura pentru whiskey!!!), ca mai devreme sau mai tarziu DJ-ul va pune El Meneaito si nuntasii de orice varsta vor executa cu placere dansul ala stupid, ca atunci cand aduc chelnerii tortul se canta, tot asa, o anumita melodie de "multi ani traiasca"...
...si asa mai departe pana la "darul final", mereu un plic, mereu aceeasi suma :)


Felicitarile mele, Raluca & Florin, dragii mei prieteni, casa de piatra si multa fericire, stiu ca sunt urarile standard - dar noi nu suntem standard, nu-i asa?


Asa ca m-am intors in infernul meu urban cu o nunta in plus de rememorat, un set de poze de descarcat, un kilogram in plus pe silueta mea de silfida (a fost bun tortul!) si senzatia ca a fost o nunta de jucarie, ca prietenii mei nu s-au casatorit pentru ca asta e pentru oameni mari, iar noi nu se poate sa fi crescut mari inca...



Read more...

The urban princess, jaded

Friday, February 13, 2009



...I'm sick of dour faces
staring at me from the TV Tower. I want roses in my garden bower; dig? Royal babies, rubies must now replace aborted strangers in the mud; these mutants, blood-meal for the plant that's plowed...

Today, I dread the city I reign upon. My mind has exhausted all likings of buildings, streets, cars, people, oh, especially people, crowded people living and working superposedly, resting inside layers of concrete, warriors to all intents and purposes. Stuck inside the city walls, I find myself tiresome of everything it stands for and my gaspings for air bring only dust and stench to my lungs....

Confined in my urban prison, I dream of an infinite rose garden, just like Jim. A garden where rose bushes are as tall as trees in a forest. I want to wake up to the smell of dew dropped rose petals and rise my head from the raw grass while my fingers caress the dirt.

I want to breath the air of nowhere and chase the blood in my veins into the rush of life.

This is my daydream today, when - stuck in the office - I search a link towards nature among web links which provide nothing but pretty images of the outside... My mind looks out the window and flows above grey, hostile streets, with no compliance to the road legislation, searching for the freedom of a green oasis.

...I'm sick of doubt, live in the light of certain south cruel bindings. The servants have the power - dog-men and their mean women, pulling poor blankets over our sailors...

And still, I will have to continue typing for my Lord - the Employer, the benefactor who feeds me against 50 working hours per week - so I type my dreams away, surrendering them to my daily tasks while the urban hell awaits for me outside...

Read more...

Pe fast forward

Wednesday, February 11, 2009

  • vecinii de deasupra renoveaza (iar!!!!!!);
  • stau la serviciu 12-14 ore pe zi;
  • o prietena draga din copilarie se casatoreste de Valentine's Day;
  • voi fi acolo :);
  • soarele m-a pacalit, a iesit un pic din nori si acu s-a ascuns la loc;
  • doza de tigari zilnice a crescut alarmant;
  • tatal nepotelului meu s-a recasatorit;
  • cu altcineva decat mama nepotelului meu;
  • n-am fost acolo si nu ma bucur pentru ei;
  • nu ma mai uit la stiri ca ma enervez pe tara asta si oamenii ei;
  • marea societate de asigurari Astra nu mi-a platit o reparatie la service care era inclusa in Casco achitat de manutza mea la ei;
  • jumatatea mea cu inima inghetata pleaca saptamana viitoare intr-o vacanta in Austria;
  • din motivul enuntat la pct.2, nu o sa-l insotesc;
  • vreau sa vina primavara.

Read more...

Luni dimineata

Monday, February 09, 2009

Ai observat ca intr-o dimineata in care ai baut deja 4 cafele pana la 10am lumea se misca al naibii, enervant, revoltator de incet in jurul tau??????

Read more...

Fotoplimbare

Sunday, February 08, 2009

Pentru cine nu stie ce e aia, iti atarni camera la gat si te duci pe strazi; sau intr-un parc; sau pe aleile dintre blocuri; sau la spalatoria auto - cum iti dicteaza inspiratia; si faci poze; si descoperi ca a trecut ziua abia cand ti se termina bateriile de la camera si abia astepti sa ajungi acasa si sa descarci bijuteriile fotografice; intr-un final alegi 15-20 de poze din 300 si le pui pe picasa; a doua zi scoti albumul de pe listarea publica pentru ca nu ajunge la standardele fotografice pe care ti le impui tie si mai ales camerei; camera e de vina, evident; experienta se repeta de fiecare data cand ai o frantura de zi de pierdut.





Suparat:





Promit sa infrunzesc:





Stam aici din septembrie:





Terasa e inchisa!!...





...dar e amenajata dragut:




Pazitorul:




La pensie:





Floating junk:





Te iubesc, intelegi?...



...si o sa te iubesc si peste 40 de ani:



Mai multe poze aici


Read more...

Am gasit gospodarul. Acum ce fac?

Wednesday, February 04, 2009


Va rog, sa-mi explice si mie cineva afisul asta. Vreau si eu sa stiu daca omul doar se lauda sau daca s-a infiintat o noua institutie gen "Avocatul Poporului", una numita "Gospodarul scarii". Nu de alta, dar aseara am scuturat presul din fata usii, am maturat pe palier in dreptul apartamentului si acu as vrea sa candidez si eu.

Daca totusi nu exista nici o modificare in ierarhia scarii de bloc, as vrea sa imi deschideti si mie cutiuta aia numita avizier si sa postez si eu niste afise: "Pescar amator, vecinul de la 2"; "Taximetrist pe tura de noapte, Gore de la et.9" si "Gateste excelent, doamna de la 2 camere vizavi de lift, etajul 8". Sa dam si sa oferim si noi caracterizari si feedback prin bloc, sa ne cunoastem mai bine si sa ne avem ca fratii. Locatarii de la scara 2 sa se abtina please, e o procedura interna - no outsiders!...

Read more...

Intrebarea zilei




Via Generalul. Yuk! Cine vrea sa stie asta??

Read more...

Din noi sunt faurite visele (Nostalgie)

Sunday, February 01, 2009

video

Te iubesc Pitik

Read more...

Dilema

Dimineata intarziata de duminica - adica amiaza altora - ma aduce din nou in spatiul meu de joaca HTML.

Cred ca ma imbolnavesc. Nu, nu e doar o replica spusa la nervi. Chiar simt febra cum incepe sa imi dea tarcoale, a sasea oara in iarna asta. Sa mor, nu stiu cu ce gresesc de ma tradeaza imunitatea asa, la cel mai mic semn de pericol. De fiecare data cand bolesc si ma trezesc pe post de sobita in casa, cu diversi prieteni aducandu-mi sacose de medicamente, imi promit ca va fi ultima data si ca de acum ma infofolesc corespunzator cand ies din casa, am grija la curent, frig, umezeala etc. Si cateva saptamani mai tarziu iar ascult mucita aceleasi sfaturi varsandu-se din telefon (via d-na mama): lamaie, miere, ceaiuri fierbinti, supe si mai fierbinti, bai oparite, plapumi groase. De ce cand esti bolnav trebuie sa cresti temperatura tuturor ingredientelor din viata ta pana dincolo de nivelul tolerantei uman acceptate?? Sa opresc si ventilatorul de la laptop, sa friga si el cand scriu? Va contribui asta la grabirea vindecarii??

Deocamdata stau cuminte in casa si imi pandesc propria boala. Vine, nu vine...cat o sa stea de data asta...o sa fie ceva frivol sau serios? Maine o sa ma pot duce la serviciu?...

Of, vreau sa ma mut intr-o tara cu clima exotica. Si fara gripe. Imediat cum imi trece boala o sa imi explorez optiunile. Pana atunci stau cuminte ca nu vreau sa le duc virusi:)

Read more...